Uniunea Asociațiilor Caritative
"Sfântul Vincențiu de Paul" din România
Sfântul Vincențiu de Paul
"Iubirea este aceea care face ca inimile să se întrepătrundă una cu alta şi să simtă ceea ce simte celălalt, într-un mod foarte diferit de acela al oamenilor care nu încearcă nici un sentiment văzând chinurile celor suferinzi şi durerea săracilor. "
Sfânta Luiza de Marillac
"Nu este suficient doar să mergem și să ajutăm, ci trebuie să o facem cu o inimă dezinteresată, (…) trebuie să privim necontenit la modelul din fața noastră, adică la viața desăvârșită a lui Isus Cristos, pe care toate suntem chemate să-l imităm (…) și să-l slujim în săraci."
Membrii Fondatori
În Programul Preşedintelui General, Dl. Renato Lima de Oliveira, în mandatul de şase ani, 2017 – 2022, există iniţiativa să pună în valoare rolul fondatorilor, care au primit împreuna inspiraţia de a înfiinţa Societatea Sfntul Vincenţiu de Paul. Prima întâlnire a avut loc la 23 aprilie 1833, aproape de biserica Saint Sulpice, Paris, fiind alcătuită din: Emmanuel Bailly, François Lallier , Paul Lamache, Félix Clavé, Auguste le Taillandier, Jules Devaux si Frederic Ozanam.
Fericitul Frederic Ozanam
"Iubirea este cea mai puternică legătură şi principiul unei prietenii adevărate; caritatea nu poate rămâne în inima câtorva persoane fără a se revărsa în afară; este ca focul care se stinge dacă nu este alimentat, iar faptele bune reprezintă combustibilul carităţii."
Fericita Rosalie Rendu
„Am visat că mă aflam în fața judecății lui Dumnezeu. Domnul m-a primit cu multă severitate și se pregătea să dea sentința de condamnare când, dintr-o dată, am fost înconjurată de o mulțime de oameni care purtau cizme vechi, papuci, căciuli și prezentau Domnului toate aceste lucruri spunându-i: „Ea ni le-a dat”. Atunci Isus Cristos s-a întors spre mine și mi-a spus: „Pentru toate aceste vechituri date în numele meu îți dau Cerul. Intră pentru veșnicie!”
Presedintele Renato Lima de Oliveira
Fericitul Vladimir Ghika
“Caritatea este iubirea, iubirea dezinteresată, iubirea liberă, iubirea în acelaşi timp eliberată şi purificată. Această caritate, această iubire se îndreaptă către Dumnezeu şi către aproapele nostru, după unica poruncă ce a făcut din aceste două iubiri una singură; Dumnezeu este într-adevăr cel mai apropiat dintre cei mai apropiaţi nouă, iar aproapele nostru este Dumnezeu care pune la încercare în altul iubirea noastră pentru Dumnezeu”.
×
![]()