,, Sa cautam gloria lui Dumnezeu în tot ceea ce facem” - Paul Lamache.
Eminent profesor de drept și mai ales unul dintre cei șapte fondatori ai primei Conferințe de Caritate în 1833, prieten apropiat al Fericitului Frederic Ozanam. Acesta a fost cel care, printre primii, a denunțat sclavia. Consiliul General al Societǎţii Sfântului Vincenţiu de Paul a găsit un document excepțional sintetizând portretul său. Acesta este un articol publicat în 1933 (cu ocazia centenarului Societaţii Sfantului Vincenţiu de Paul), într-un ziar săptămânal din Grenoble, intitulat "La Croix de l'Isère". Prin importantele informaţii care ni se aduc, descoperim acest om bun, strălucitor, dar profund umil și pios, a cărui viață simplă nu încetează niciodată să ne uimească și să ne edifice ...
Câteva amintiri.
Pe măsură ce sărbătorim centenarul conferințelor Sf. Vincent de Paul, este interesant pentru cititorii noștri să-și amintească viaţa lui Paul Lamache, care a locuit în Grenoble timp de șaptesprezece ani și care a fost unul dintre promotorii acestei frumoase instituții (SVP )
S-a născut în Normandia, Franta, în 1810. Familia sa era profund religioasa. Ca o curiozitate pentru mai mult de un secol, fără întrerupere, parohia din Pernelle, a avut preoți, din familia Lamache, Revoluția franceza (1789) a afectat, familia Lamache. Dar acesta situaţie , i-a oferit bunicului lui Paul, ocazia de a oferi protecţie, preoţilor persecutaţi. În casa de lânga biserica au fost ascunși preoți, care oficiau sfânta Liturghie, în clandestinitate. Studiile urmate, de Paul Lamache, au fost mai întâi, la Rouen, apoi la Paris.
La Paris, se va întâlni cu Ozanam, câteva coincidenţe, i-a adus alaturi: ambii fii de doctor, ambii având un frate preot.
Într-o zi, în 1833, la sfârșitul unei întâlniri, Ozanam a spus prietenilor săi, îndreptându-se în special spre Lamache: "Nu credeți că este timpul să vă alăturați acțiunii nu numai cu cuvântul și să confirmam prin fapte, vitalitatea credinței noastre".
Ideea a fost bine primită de toți cu entuziasm și câteva zile mai târziu, în camera lui Paul Lamache, de la Hotel Corneille, s-au întâlnit cei șapte membri ai primei Conferințe.
Parisul, datoreaza acestei iniţiative, în prezent, o alta instituţie, de mare stralucire şi raspândire mondiala, Confederaţia Internaţionala a Societaţii Sfântul Vincenţiu de Paul.
Prieteni nedespărțiți, Ozanam, Lallier și Lamache, au prezentat la 13 ianuarie 1834, Arhiepiscopului de Paris, Mons. Quelen, o cerere neobişnuita, educația religioasă, sa se desfaşoare, din amvonului catedralei, Notre Dame din Paris.
Amintim, în continuare, de momentele minunate din tinerețea sa, şi să urmam firul vieţii sale modeste:
După ce și-a terminat studiile și a obtinut, titlul de doctor în drept, Paul Lamache a avut mai întâi probleme, în a-şi asigura viitorul. A început la Baroul din Paris, a colaborat cu diverse jurnale juridice și literare. Onoare a fost, pentru el, în 1842, cand a pretins emanciparea negrilor. Pentru aceasta a fost ajutat de către fratele său, Jerome Lamache, care devenise preot la Saint Pierre (Basse-Terre) în Guadelupa; el a avut o mare influență asupra negrilor, care l-au privit, ca pe un adevǎrat salvator.
Paul Lamache s-a preocupat de viitorul său, a căutat să intre în magistratura, dar şi de a avea o casa.
Bunătatea divină a venit în sprijinul dorințelor sale casatorindu-se, aducându-i astfel stabilitatea financiara visata. Viaţa de familie s-a încheiat, dupa o jumătate de secol.
Toată viața va păstra dragostea pentru săraci și pentru Conferințele Sfântului Vincenţiu de Paul; în Grenoble, într-o locuinţa, din parohia Saint-Bruno a trăit un bătrân bun şi de o vârsta înaintata. A fost vizita preferată a domnului Lamache. Nu mai era tânăr; scara era greu de urcat, totuși era foarte consecvent, în vizita lui, caritabilă. Într-o zi, râzând, doamna Lamache îi spuse: - Paul, știi, în curând voi fi gelos pe bătrânul tau!
Nu putea rămâne insensibil la mizerie. Şi a încercat totul pentru a ajuta pe cei care sufereau, așa cum arată această întâmplare:
În vizitele la o familie nevoiaşă, el a observat un muncitor , care era amenințat de saracie şi boala. La a doua vizită, a văzut că starea lui s-a înrăutățit. Dar unde să găsesca resursele necesare pentru îngrijire? Imediat, s-a gândit la marii binefacatori, adică la cartusieni.
Acești călugări buni nu i-au refuzat niciodată ajutorul pentru operele lui.
Mulți dintre nepoții lui Paul Lamache, au raspuns chemarii lui Dumnezeu. Unul dintre ei, Maurice Lamache, fiul lui M. Lamache, s-a stabilit la Lyon, a devenit preot; sora lui Elizabeth, călugăriță și, în cele din urmă, Marie Lamache, fiica doctorului, calugariţa
Se pare că este firesc şi onorant să reamintim ca domnul Lamache, a trăit înconjurat de familia sa.
Paul Lamache, mai mult decât ceilalți, prin cariera sa, părea să continue apostolatul tatălui său. Tatal, i-a spus aceste cuvinte, care i-au marcat viața: "Mă gândesc să deschid ușile Cerului, pentru copiii pe care i-am botezat și muribunzilor pe care i-am ingrijit”. Câți ar fi murit fără administrarea sacramentelor!
Vă reamintesc că atunci când Paul Lamache era pe moarte, un membru al Conferinței Sfântului Vincenţiu de Paul a participat şi ajutat la supravegherea binefăcătorului său. Acest membru, un dulgher, sarac, din Grenoble, tata de familie, și-a adus aminte de binele pe care l-a primit, de la domnul Lamache.
A fost nu numai recunoștința; câțiva ani mai târziu, când doamna Lamache, în vârsta ,neputând ieşi din casa, a vizitat-o deseori, cu devotament citindu-i lecturi sfinte.
În cele din urmă, menționez o întâmplare, privitoare la Paul Lamache și Don Bosco.
Au trecut câțiva ani de când domnul Lamache era la Grenoble, când soția lui era foarte bolnavă, nu mai putea mânca, medicii nu i-au dat sanse de supravetuire, nu mai era nimic uman de fǎcut.. Dar cu credința lui profundă, Paul Lamache, a aflat că Don Bosco trece prin Grenoble, a încearcat, o ultimă șansă. Atunci s-a putut vedea prin mulțime, un bătrân cu păr alb, care i-a cerut lui Don Bosco binecuvântarea și l-a implorat să se roage pentru vindecarea soției sale.
Dom Bosco gânditor
Faceți ceva pentru cei săraci ,care sa vă afecteze! Aveti bijuterii de familie?
Da!
Să le donaţi, pentru lucrările parohiei , Maria Ajutorul Creștinilor.
Sacrificiul, după cum vedem, a fost greu. Cu toate acestea, câteva zile mai târziu, primeste o scisoare de la Dom Bosco, în care îi transmite: "Vindecarea va fi obținută dacă este de folos pentru mântuire. “. Doamna Lamache a mai trait, încă douăzeci de ani!
Când vorbim despre acest trecut și despre binele făcut, intelegem cum, omul generos şi stralucitor, Paul Lamache, a practicat caritatea, imitându-l pe Isus Cristos.
Articol publicat în ziarul săptămânal " La Croix de l'Isère ", duminică, 11 iunie 1933, Grenoble.
P.S. Anul tematic,2020, va fi dedicat lui Felix Clavé.
Adaptare,
Adrian Petruţ
