Frederic Ozanam în acţiune: gândurile politice şi sociale
Ca să-l cunoaştem mai bine pe Frederic Ozanam trebuie să analizăm etapele marcante din viaţa lui, etape care au dus la o credinţă profundă.
Criza lui de credinţă de la 15 ani
Deoarece la Lyon nu exista facultate de drept, tatăl decide să-l trimită la Paris, la Sorbona. Pentru tânărul lyonez, Parisul reprezintă o mare decepţie, îi lipseşte mai ales atmosfera călduroasă din familie. Trece printr-o mare criză de credinţă şi identitate, însă găseşte ajutor şi hotărăşte să-şi dedice întreaga viaţă slujirii adevărului.
Ozanam a studiat cu plăcere; a urmat anul de stagiatură; a studiat dreptul din ascultare faţă de dorinţa tatălui; lui îi plăceau literele, istoria şi filozofia; ambiţia lui era învăţământul şi cercetarea. Această vocaţia se sprijinea pe talente reale.
Aderă cu entuziasm la poziţiile ziarului Avenir (Viitorul) al lui Lamennais, primul manifest al liberalismului catolic, spaima burgheziei şi apărătorul Vaticanului. Niciodată nu a încetat să caute să unească credinţa şi ştiinţa, religia şi politica, Biserica şi libertatea. Liberalismul catolic ar însemna astăzi „o gândire angajată, punându-şi, timp de un secol şi jumătate, amprenta pe suflete şi legi, urmând să-şi primească recunoştinţa definitivă (Conciliul Vatican II ) a Bisericii, pe care a slujit-o foarte bine, dar de care a fost atât de puţin cunoscut”. A fi un catolic liberal înseamnă a fi un creştin supus Bisericii, însă considera că principiile revoluţiei franceze (libertate, fraternitate, egalitate) se găsesc în evanghelie. Ca adult a rămas să trăiască credinţa în biserică. Pentru el a fi creştin însemna a-şi trăi credinţa: acasă în familia, la muncă în mijlocul studenţilor, în Biserică.
Căsătoria
Frederic se căsătoreşte relativ târziu, la vârsta de 27 de ani, cu fiica rectorului Academiei din Lyon – cei din anturajul său credeau că va alege viaţa consacrată sau viaţa sacerdotală. El nu era adeptul căsătoriei, dar a făcut acest pas la îndemnul prietenilor lui. A trăit căsătoria din plin. Viaţa lui lângă soţia sa a fost presărată de probleme. Dragostea pe care i-o purta soţiei sale a făcut să dispară aceste probleme şi să meargă mai departe împreună cu ea. Soţia mergea împreună cu el la săraci. Din veniturile lor o parte era programată pentru săraci. Căsătoria lor a fost binecuvântată cu un copil . Educaţia acestui copil o face cu mare simţ de răspundere. Această educaţie este făcută odată cu educaţia lor.
Frederic Ozanam a trăit viaţa de familie ca un creştin adevărat.
Profesor
Educat la o şcoală atât de bună, însoţit şi sfătuit de acest profesor şi prieten (Noirot), Frederic n-a încetat niciodată să facă şi ce îi place: pe 12 mai 1835 îşi ia licenţa în litere; pe 7 ianuarie 1839 îşi susţine teza de doctorat despre ”Filozofia lui Dante”. La cererea lui Victor Cousin, va candida la primul concurs pentru Agregarea Facultăţilor de Litere, pe care îl câştigă şi care îi deschide cariera de profesor la Sorbona. Frederic era un mare intelectual, avea două doctorate, citea şi scria foarte mult, vorbea multe limbi străine.
Trăieşte activitatea de profesor ca pe o vocaţie. Făcea munca de profesor din pasiune, punea suflet în tot ceea ce făcea. Este foarte cunoscut, sălile lui erau pline de studenţi. Ca profesor era un model pentru studenţi, în trăirea credinţei.
Politică
Frederic Ozanam era un bun orator, discursurile lui erau urmărite de foarte multe persoane. Prietenii lui l-au încurajat să intre în politică.
În 1848 se înscrie pe lista de candidaţi pentru alegerile legislative. Conferinţele de la Paris l-au susţinut. Programul cu care s-a prezentat la alegeri arată această legătură între credinţă, libertate şi drepturi sociale. Acest program reprezintă de fapt o trăire a credinţei, o trăire a evangheliei în societate. Promovează, în discursurile sale, democraţia, descentralizarea economică, drepturile muncitorului. Apără drepturile naturale ale omului. Omul are drepturi naturale, drepturi cu care s-a născut. Fiecare categorie socială să aibă drepturile sale. El consideră că orice muncă trebuie plătită, a propus Legea salariului minim. Aceste propuneri erau noutăţi pentru timpurile respective.
Ozanam nu a fost ales.
Gândurile sale sociale erau bazate pe credinţă şi libertate. Libertatea nu este completă fără caritate « Trebuie să iubim mult omul ca să-i respectăm drepturile ». Condiţia muncitorului era o prioritate pentru el. Dacă condiţiile de muncă sunt mai bune, societatea va prospera.
Pentru Frederic Ozanam să trăieşti în credinţă şi să te implici în politică nu reprezintă o contradicţie. În discursurile sale predomină valorile creştine.
« Credinţă şi dreptate » se află în centrul gândurilor sale sociale.
Toate gândurile sale sociale au fost trăite prin credinţă.
Fratele Celestin
Frate Lazarist
