Scrisoare circulară extraordinară a președintelui general către președinții conferinței SSVP din întreaga lume în această perioadă a pandemiei coronavirusului.
„Nu te voi lăsa neconsolat: voi veni la tine” (Sf. Ioan 14, 18).
Introducere
Zile acestea nu au fost ușoare pentru umanitate, în special pentru cei mai nevoiași. Noul coronavirus (Covid-19) a modificat economia și rutina oamenilor și a avut un impact puternic asupra vieții cotidiene a Societății Sfântul Vincenţiu de Paul (SSVP). Toate consiliile, lucrările speciale și conferințele sunt puternic afectate. Pe lângă boli, observăm o creștere a foametei, mizeriei, șomajului și, mai ales a disperării și fricii. La nivelul general al Consiliului, au fost luate diferite măsuri administrative pentru a răspunde efectelor pandemiei. Întregul consiliu internațional a acționat în armonie, cu responsabilitate, angajament și conștient că trebuie să lucrăm cu resurse limitate. Regulamentul internațional spune, la articolul 1.6, că SSVP trebuie să se adapteze la schimbările din lume: „Credincios spiritului fondatorilor săi, Societatea se străduiește constant pentru reînnoire, adaptându-se la schimbarea condițiilor lumii”1 . În calitate de președinte general, încerc mereu să transmit un mesaj de pace, unitate și caritate tuturor membrilor. Desigur, în timpul acestei pandemii, nu puteam acționa altfel. În acest moment foarte delicat, consider că este necesar, de asemenea, să ne uităm în cadrul Conferințelor noastre, pentru a identifica unele dificultăți posibile cu care se pot confrunta membrii noștri. Pentru cine este scrisoarea asta? Prin urmare, adresez în special acest mesaj președinților celor 47.000 de Conferințe Vincenţiene, răspândite pe planetă, responsabili pentru cei 800.000 de membri. Președinții Conferințelor sunt cei mai importanți lideri în structura Societății Sfântul Vincenţiu de Paul, deoarece funcționarea corespunzătoare a acestor unități Vincențiene și respectarea fidelă a regulamentului depind de ei. Este fundamental ca spiritul de caritate frățească și dăruire totală celor nevoiași să poată fi adresat astăzi și Vincenţienilor curajoşi care se află în dificultate. Îi invit pe președinții Conferințelor să reflecteze cu mine, răspunzând la următoarele întrebări, care ne pot ajuta să identificăm mediul care ne înconjoară: 1) Cum face față fiecare membru al Conferinței în această criză, în special persoanele în vârstă? 2) Unii dintre fraţii noștri întâmpină nevoi specifice? 3) Există alți Vincențieni, din alte Conferințe, care au nevoie de ajutor? 1 Articolul 1.6 din Regulamentul Internațională (Adaptarea la o lume în schimbare): „Credincioasă spiritului fondatorilor săi, Societatea se străduiește constant pentru reînnoire, adaptându-se la condițiile mondiale în schimbare. Aceasta încearcă să fie permanent conștientă de schimbările care apar în societatea umană și de noile tipuri de sărăcie care pot fi identificate sau anticipate. Dă prioritate celor mai săraci dintre cei săraci și celor care sunt cei mai respinși de societate ”. 2 (4) Viața Conferinței Membrii Conferințelor noastre, într-un mod anonim și altruist, dau mărturie despre dragostea lui Cristos prin practicarea carității, acționând în domeniul dezvoltării umane, căutând, prin dreptatea socială, ajutorarea celor mai nevoiași. Regulamentul internațional spune în articolul 1.9 că „Vincențienii încearcă să stabilească relații bazate pe încredere și prietenie”2 . Este responsabilitatea președintelui Conferinței, în conformitate cu tradiția și cu constituția SSVP, nu numai să supravegheze activitățile grupului, rămânând în slujba celor pe care suntem privilegiați să-i asistăm, ci și să aibă grijă de vincențienii proprii din Conferință, în special cei mai tineri, ajutându-i în dificultățile lor, cu particularitățile și nevoile lor, protejându-le confidențialitatea fiecăruia. Președintele trebuie să iubească, fără rezerve, pe toți membrii Conferinței, încercând să facă tot posibilul pentru ca și ei să se iubească între ei. A iubi înseamnă și a accepta oamenii așa cum sunt, cu calități, slăbiciuni, defecte și virtuțile. Este responsabilitatea președintelui Conferinței de a cultiva adevărata prietenie între membri și de a menține un climat de fraternitate și colaborare între aceștia. Cu generozitate și multă grijă, președintele Conferinței trebuie să contacteze membrii care suferă de probleme de sănătate (fizice sau psihice). Această legătură ar trebuie să fie regulată și, dacă este posibil, să se facă prin vizitarea persoanei în cauză. De exemplu, rugăciunea rozariului în casa membrilor este o inițiativă excelentă care menține legăturile de prietenie dintre membri și familiile lor. În mod clar, distanța fizică trebuie menținută în timpul pandemiei, dar astfel de contacte pot fi realizate și prin telefon, e-mail, rețele sociale sau aplicații de mesagerie. Distanțarea fizică/socială nu înseamnă distanțare spirituală3 . Gesturi simple dar adevărate Uneori, un simplu apel telefonic al președintelui Conferinței este suficient pentru a calma inima unui membru care întâmpină unele dificultăți temporare. Președintele ar trebui să acționeze imediat ce observă orice necaz sau o schimbare în comportamentul membrilor, întotdeauna cu caritate, în secret, cu tandrețe, prudență și respect. Pe lângă problemele de sănătate, membrii Conferinței pot suferi, de asemenea, probleme familiale, profesioniste, emoționale, sentimentale, educaționale și, mai ales, o situație economică gravă cauzată de pierderea bruscă a locului de muncă, creșterea datoriei financiare și incapacitatea de a supraviețui, neavând resurse chiar și pentru cele mai esențiale lucruri, cum ar fi: alimentele, sau plata chirie, apei, electricitate, gaze, telefon și internet. Tinerii sunt de obicei cei mai afectați în aceste momente. Cu discreție și caritate, președintele Conferinței trebuie să fie aproape de membrii care întâmpină dificultăți financiare, încurajând modalități alternative și creative pentru a găsi împreună o soluție de ieșire din criză. Președintele poate, în privat, să realizeze o campanie voluntară de strângere de fonduri între prieteni pentru a ajuta, în mod excepțional, unii membrii ai conferinței, care au urgent nevoie de ajutor. La urma urmei, un Vincențian poate deveni și mai sărac, material vorbind, în fața adversităților temporare ale vieții. În timpul pandemiei coronavirusului, am descoperit că această realitate a a crescut semnificativ între noi, și nu ne putem abandona frații niciodată. Să avem grijă și de ai noștri Presedintele conferinței are un rol care este în stânsă legătură cu ceilalți membri ai grupului ajutând, cât de mult poate pe cei ce trec prin singurătate, anxietate, depresie și alte boli greu de identificat. Președintele conferinței poate ajuta foarte mult prin a asculta dorințele membrilor, a le înțelege și a veni în întâmpinarea lor. Acest tip de acțiune este, fără îndoială, o lucrare de îndurare admirabilă, pe care Dumnezeu o va răsplăti „de o sută de ori mai mult în timpul prezent și în viața veșnică ce va veni” (Sfântul Marcu 10, 30). În Regulamentul internațional găsim un text care arată că prietenia și grija 2 Articolul 1.9 din Regulamentul internațional (empatie): „Vincențienii încearcă să stabilească relații bazate pe încredere și prietenie. Conștienți de propria lor fragilitate și slăbiciune, inimile lor bat împreună cu bătăile inimii săracilor. Nu-i judecă pe cei pe care îi servesc. În schimb, ei caută să se înțeleagă între ei ca și cum ar fi un frate sau o soră ”. 3 În timpul pandemiei, tinerii Vincentieni din Nigeria dezvoltă o campanie foarte inovatoare prin intermediul rețelelor de socializare, cu fraze creative pentru creșterea respectului de sine al oamenilor, răspândind caritatea și consolidând atitudinile responsabile pe care toată lumea ar trebui să le facă pentru a lupta cu Covid-19. 3 (4) reciprocă dintre membri este o comoară pentru SSVP: ,,Legăturile spirituale și de prietenie între membri sunt esențiale”4 . Valoarea prieteniei între membrii Prietenii se ajută între ei, în special în cele mai delicate momente ale vieții. ,,Avem nevoia să ne simțim sprijiniți unul de altul, să ne spunem unul altuia că nu suntem singuri; avem nevoie de sprijin, mângâiere și rugăciune. Zilele de tristețe și descurajare sunt numeroase: în acele zile prietenia este prețioasă” (scrisoare a fericitului Antoine-Frederic Ozanam către prietenul lui Leonard Gorse, 4 January 1836). ,,Nu am fost niciodată în stare să trăiesc fără prieteni”, a subliniat Ozanam cu altă ocazie (scrisoare către Prosper Dugas, 11 martie 1849). Într-unul din articolele mele, întitulat ,,A doua rețea a carității”, susțin că putem să acționăm pentru cei pe care îi vizităm, dar trebuie să avem și grijă unii de alții. „Prima rețea de caritate”, concentrată pe solidaritatea cu cei ajutați, va fi eficientă și mai eficientă doar dacă „a doua rețea de caritate” (dintre noi, membrii activi ai Societății Sfântul Vincențiu de Paul) este, de fapt, o realitate. Ar fi de neconceput să avem grijă doar de cei pe care îi vizităm și să îi abandonăm pe Vincențienii înșăși. Caritatea începe acasă. Asta este ceea ce ne-au învățat predecesorii noștri Adolphe Baudon al treilea președinte general, în scrisoarea lui circulară din noiembrie 1852, a făcut o recomandare foarte pertinentă care să ne schimbe: ,,Președintele nu ar trebui să aibă grijă doar de lucrările Conferinței, dar și de membrii ei. Prin urmare, dacă oricare dintre ei ar deveni bolnavi sau ar trece prin perioade dificile, președintele este desemnat în mod natural în numele tuturor membrilor Conferinței să efectueze atribuțiile impuse de circumstanțe”. Prietenia și cooperarea în interiorul SSVP sunt condiții elementare în organizația noastră, cum ne-a învățat al patrulea președinte general Antonin Pagès în scrisoarea lui circulară din 28 aprilie 1895: ,,Există un pericol pentru care se poate dizolva Societatea „Saint Vincent de Paul”, ne expune: declinul spiritului de bunăvoință și cordialitate reciprocă, care a fost farmecul primelor întâlniri. Odată cu extinderea societății, legăturile de cordialitate și intimitate au fost slăbite. Răceala și indiferența sunt neapărat sterile”. În plus, fratele nostru Jules Gossin al doilea președinte general în scrisoarea lui circulară scrisă în 1 noiembrie, 1847 a sugerat o metodă foarte simplă de a ajuta pe cei nevoiași: ,,Este foarte dificil să se stabilească cea mai mică proporție între nevoile (ale oamenilor) și beneficiul (oferit acestora). Cu toate acestea, există o modalitate de a atenua această nemulțumire: donați, cel puțin, o parte din cheltuielile dvs. de prisos ”. Învățăturile predecesorilor noștri sunt foarte actuale și ne umplu de putere, etică și caritabilitate, pentru a face față adversităților timpurilor moderne. Să rămânem uniți în rugăciune și să încercăm să minimalizăm suferința fraților și surorilor noștri pe calea Vincențiană. Concluzie Vă cer cu umilință ca pe data de 9 septembrie 2020 (în Sărbătoarea fericitului Antoine-Frederic Ozanam), ca Sfânta Liturghie să fie sărbătorită în toate parohiile unde există o Conferință Vincențiană, pentru toți cei care au murit de Covid-19, în special pentru oamenii pe care îi vizităm, colegii noștri, membrii Familiei Vincențiene și rudele membrilor noștri care au murit și din cauza pandemiei. Dacă nu este posibil ca Liturghia să fie sărbătorită fizic, vă invit să organizați o liturghie sau o meditație cu recitarea Sfântului Rozariu care pot fi transmise prin mijloacele de comunicare moderne. De asemenea, rog toți președinții Conferințelor din întreagă lume să transmită conținutul acestei „scrisori circulare extraordinare” către spiritualul Conferinței lor. 4 Articolul 3.3 din Regulamentul internațional: „Membrii se întâlnesc ca frați și surori cu Hristos în mijlocul lor, în Conferințe care sunt adevărate comunități de credință și iubire, de rugăciune și acțiune. Legăturile spirituale și prietenia dintre membri sunt esențiale, la fel și misiunea comună de a ajuta pe cei săraci și marginalizați. Întreaga societate este o adevărată și unică Comunitate mondială de prieteni Vincențieni ”. 4 (4) Închei acest mesaj rugându-L pe Bunul Dumnezeu să aibă milă de toți președinții Conferințelor noastre pentru ca ei să își poată îndeplini îndatoririle și misiunile lor și respectând Regulamentul, să aibă grijă de fiecare membru, în special de tinerii și persoanele în vârstă, de sărăcia și nevoile lor cele mai urgente, economice, materiale, spirituale, morale sau sociale. Dragi președinți ai Conferințelor Societății Sfântul Vincențiu de Paul: sunteți slujitorii slujitorilor săracilor. Fie ca Fericitul Ozanam să ne ajute să depășim acest moment de criză pentru umanitate. Fie ca Maica Sfântă să aibă grijă de viața noastră. Dumnezeu să ne lumineze și să ne protejeze! Paris, 20 Mai 2020 Al vostru frate Renato Lima de Oliviera Al 16-lea Președinte General 2020: Anul Internațional al lui Felix Clave Traducere: Rodica, Marilena, Francisc-Eduard Editare și adaptare în limba română: Ana
