 |
|
|
|
|||||||||
|
||||||||||||
|
||||||||||||
|
|
|
|
 |
|||
SPIRITUALITATEA VINCENTIANA Opera "Mizerabilii" pe care multi dintre noi am citit-o, este o extraordinara dramatizare a Frantei secolului al XIX-lea si a teribelei suferinte a saracilor acelor timpuri. Una dintre cele mai miscatoare scene in aceasta capodopera este privelistea atator oameni tineri dandu-si viata pe baricade pentru dreptate. In mijlocul acestei situatii, Frederic Ozanam a conceput planul sau de alinare a mizeriei pe care o vedea in jurul sau. Care a fost sursa care l-a inspirat pe Frederic Ozanam ? Frederic a zarit-o pe sora Rosalie Rondu mergand printre oamenii saraci si ajutandu-i. El a mers apoi sa o cunoasca pe Rosalie. Prin ea a intrat in contact cu spiritul Sfantului Vincentiu de Paul. De fapt, Rosalie a adus activitatea si carisma Sfantului Vincentiu de Paul in secolul XIX. Doua secole mai devreme, Vincentiu de Paul a experimentat convertirea prin aceasta implicare in viata celor saraci. Vincentiu, venind in contact direct cu saracii zilelor lui, a descoperit ca in omul sarac il gasesti pe Dumnezeu. Daca de 40 de ori pe zi mergi la cei saraci, de 40 de ori il gasesti pe Dumnezeu. Prin Rosalie Rondu, Frederic Ozanam a venit in contact cu mostenirea lasata de Vincentiu de Paul. Cu ajutorul ei, Frederic a fondat noua societate in acelasi spirit. Frederic Ozanam are un mesaj pentru societatea de azi, in timp ce ne indreptam spre un nou mileniu, exact ca cel pe care l-a avut in 1833. Miezul acestui mesaj este spiritualitatea vincentiana. In primul rand spiritualitatea vincentiana este o spiritualitate care se bazeaza pe gasirea lui Dumnezeu in cel sarac. Daca noi credem ca Cristos este in centrul vietilor noastre, atunci Vincentiu a inteles ca saracul e strans unit cu Cristos. De fapt ei sunt mai mult decat uniti, pentru ca mergand catre unul, il vom gasi pe celalalt. Daca vrem sa-l urmam pe Iisus dupa modelul lui Vincentiu de Paul, trebuie sa mergem la cei saraci. Sa ascultam ce spune Vincentiu: "Fiul Omului a lucrat fara intrerupere pentru aproapele sau, vizitand si vindecand pe bolnavi, instruind pe ignoranti pentru salvarea lor" (5 iulie 1640) si apoi "Ce a facut El in lume altceva decat sa slujeasca pe cei saraci" (20 mai 1647). Vincentiu ii vedea pe saraci ca "Domnii si stapanii nostrii" si ne indruma sa-i slujim pe toti cu compasiune, blandete, cordialitate, respect si devotament (11 noiembrie 1657). Prima virtute pe care el a recomandat-o foarte mult a fost simplitatea. Aceasta ne conduce in mod sigur la Dumnezeu, fara a avea nici un alt motiv decat acela de a-l gasi pe Dumnezeu. Vincentiu considera slujirea saracilor ca pe o pozitie privilegiata. A fi slujitorul saracilor, spunea el, este la fel ca si cand am spune ca suntem slujitorii lui Iisus Cristos , caci, de fapt ceeace am facut pentru saraci, am facut pentru Iisus (30 mai 1647 ). El considera ca noi il onoram pe Domnul Isus ca model al nostru de caritate, daca noi ii slujim pe cei saraci. Este important sa recunoastem ca in timp ce Vincentiu a slujit saracii in secolul XIX, noi suntem chemati sa facem aceeasi slujire la trecerea in mileniul urmator. Saracii si nevoile lor au fost mult mai evidente in secolul XVII si XIX decat sunt astazi. Este foarte usor sa vezi ca in acele timpuri sistemul era foarte opresiv, iar saracii erau complect neglijati. In multe cazuri este nevoie astazi de un mare discernamant si o mai mare credinta pentru a recunoaste nevoile celor saraci. In lumea de astazi suntem confruntati cu o cultura a afluentei, exista diferite moduri de presiune in societatea moderna si multe valori contradictorii, ceeace face dificil ca cei tineri sa-si gaseasca sensul vietii. Tinerii sunt exploatati de catre publicitate si sunt victimele vanzatorilor de droguri. Ne trebuie un mare discernamant pentru a intelege nevoile saracilor de astazi. Cand vedem acei tineri care se drogheaza, plini de violenta si preocupati in a-i talhari pe cei batrani, nu este usor sa-L gasesti pe Cristos in ei. De altfel, aceasta este provocarea pe care Vincentiu o pune in fata noastra. Sa-l ascultam din nou ce ne spune: "Sa-l gasesti pe Cristos si sa-l contempli in inima si viata saracilor!" Desigur, El ne reaminteste ca saracii ne predica prin insasi prezenta lor (1718). Cei ce ne-am adunat astazi in numele lui Vincentiu si a lui Ozanam, trebuie sa fim cu adevarat vincentieni in spirit. In timpul vietii lui, Vincentiu ii aduna pe toti aceeia care lucrau cu el, dupa un program regulat, pentru a reflecta asupra serviciilor lor in mijlocul saracilor si pentru a-si impartasi unii altora experientele. Astfel, Vincentiu a aratat ce important este de a fi reflexiv si a transmite experienta proprie altora. Vincentiu ne spune ca
"saracii ne predica prin chiar prezenta lor"
. Tot el ne atrage atentia asupra necesitatii de a-L contempla pe Isus in inima si viata celor saraci. Noi, ca membrii vincentieni, suntem fata in fata cu Isus care este intotdeauna prezent in cei care sufera. Cel mai mic serviciu pe care voi il faceti acestor oameni are un caracter sacru dupa cuvintele lui Isus:
"Caci tot ceeace voi faceti unuia dintre acesti mici frati ai mei, Mie imi
faceti"
. Aceasta intareste credinta noastra atunci cand noi intalnim persoane tinere, fara casa, locuind pe strazi si care si-au pierdut sensul vietii, persoane batrane prizionere in propria lor locuinta, speriati de a fi talhariti, oameni suferind de SIDA sau dedati alcoolului, drogurilor. Noi il intalnim cu adevarat pe Isus in interiorul Conferintelor noastre. Acolo unde activam, ne-am obisnuit deja sa reflectam de fiecare data asupra a ceeace am intalnit in vizitele noastre? Spiritualitatea vincentiana il descopera pe Cristos sub toate aspectele:
Este foarte important sa privim la multiplele fete ale lui Cristos in vizitele noastre la cei saraci. Oare dupa vizitele noastre petrecem noi un timp reflectand asupra celor intalnite si intrebandu-ne: ce am vazut, ce am auzit, cum am raspuns, ce credem ca ne-a comunicat Dumnezeu? Ceva din cuvintele lui Isus ne-au venit oare in minte la vizita efectuata? La intalnirile Conferintelor noastre prezentam vizitele facute si ne impartasim oare impresiile?. Reflectam noi oare imreuna la ceece ne spune Dumnezeu noua prin oamenii pe care i-am vizitat? Pe masura ce ne apropiem de mileniul III, noi ca membrii vincentieni trebuie sa apreciem valoarea mostenirii ce o avem lasata de la Vincentiu si Ozanam:
Saracii nu numai ca ne evanghelizeaza in aceasta viata si ne arata pe Dumnezeu, dar la ceasul mortii noastre ei vor fi acolo din nou, conducandu-ne la Dumnezeu. Caci, iata ce a spus Vincentiu cu doi ani inainte de a muri:
"Ce mangaiati veti fi in ceasul mortii pentru ca v-ati folosit viata in acelasi scop ca si Isus Cristos
slujind pe cei saraci"
. |
|||
