SVP Romania
Spiritualitatea
Noutati 2000
Poze
International
Info
Statut
Contactati-ne!
Guestbook
Scurt Istoric

Sf. Vincentiu de Paul        Frederic Ozanam

Sf. Vincentiu de Paul (1581 – 1660)

Sfantul Vincentiu de Paul s-a nascut in anul 1581 din parinti saraci, dar plini de evlavie, tarani simpli din Gascogne / Franta. Pana la implinirea varstei de 12 ani, micutul Vincentiu a pastorit oile dupa care tatal sau, datorita talentului si a caracterului intrezarit la tanar, l-a trimis la studiu in cadrul Manastirii franciscane din Achs. Vincentiu de Paul si-a continuat studiile la Toulouse unde a si fost sfintit ca preot in anul 1600.

Cu prilejul intoarcerii de la o deplasare din Marsilia, a fost prins de turci, luat prizionier si dus ca sclav in Africa. Aici a patimit foarte mult datorita credintei sale nezdruncinate. La trei stapani a slujit, ultimul dintre ei fiind un pagan, fost crestin. Datorita staruintei lui Vincentiu de Paul, acesta si-a recunoscut pana la urma greseala lepadarii credintei in Dumnezeu. Impreuna au fugit din Africa intorcandu-se in Franta. Paganul a revenit la crestinism.

Au urmat apoi mai multi ani de preotie intr-o parohie franceza. Sfantul Francisc de Sales, cel care a invatat multe lucruri din sfintenia lui Vincentiu de Paul, l-a rugat pe acesta sa preieie conducerea ordinului instituit de el intr-o manastire din Paris. Vincentiu de Paul a facut acest lucru cu dragoste timp de 40 ani. Sfantul Francisc de Sales a simtit si confirmat faptul ca nu ar fi existat altcineva mai in masura sa preieie aceasta munca.

In anul 1626 Vincentiu de Paul a infiintat o Congregatie a preotilor care, ducand o viata de manastire, au preluat activitati misionare, mai ales in zona rurale si localitatile mici, acolo unde nu dorea nimeni dintre preoti sa mearga. El a fost si acela care s-a daruit ca prim exemplu. Cea mai mare parte din viata sa (a ajuns la venerabila varsta de 85 ani) si-a petrecut-o invatandu-i pe oamenii simpli de la sate si din zone saracacioase. Pe preoti i-a educat si invatat cu multa atentie si sarguinta.

Prin tot ceeace a facut, Vincentiu de Paul nu i-a lasat la o parte pe membri nici uneia dintre paturile sociale aflata la nevoie. A intemeiat mai multe spitale prin intermediul carora a venit in ajutorul saracilor, a bolnavilor, a orfanilor si a batranilor. A intemeiat diferite asociatii si reuniuni in vederea preluarii conducerii acestor spitale.

Vincentiu de Paul este si intemeietorul ordinul Compania Fiicelor de Caritate (Servitoarele saracilor) alaturi de Sf. Louise de Marillac. Scopul Companiei a fost formulat de Vincentiu de Paul astfel: "Scopul principal pentru care Dumnezeu a chemat si a adunat Fiicele Caritatii este de a onora pe Domnul Nostru Isus Cristos, ca sursa si modelul oricarei caritati, servindu-l corporal si spiritual, in persoana saracilor".

Prin tot ceeace a facut, Vincentiu de Paul s-a dedicat in intregime celor nevoiasi. Pentru a realiza aceasta nu s-a retras de la nimic.

Odata, un grup de soldati l-au urmarit pe un comerciant. Vincentiu de Paul observand aceasta s-a bagat intre ei rugand soldatii sa-i faca lui ceeace acestia doreau sa-i faca comerciantului. Soldatii mirati si profund miscati de aceasta l-au iertat pe comerciat retragandu-se.

Viata personala a lui Vincentiu de Paul a fost extrem de saraca. A postit foarte mult, dedica cea mai mare parte a zilei rugaciunii. Daca cineva ii cerea un sfat, Vincentiu de Paul isi ridica ochii la cer, se ruga, dupa care oferea raspunsul asteptat. Niciodata nu iesea din casa fara sa ingenunchieze si sa rosteasca o scurta rugaciune. La intoarcere se intampla acelasi lucru.

Inca din anii tineretii nu putea suporta cand cineva vorbea mai libertin sau pacatuia. Vincentiu de Paul cauta pe toti care veneau la el sa-i invete si sa-i indrume in vederea urmarii caii si a invataturii Domnului. Predica iubirea si dragostea pentru semeni indemnandu-i pe toti sa fie exemple pentru cei din jur.

Pe preotii din jurul sau ii trimitea nu numai in localitatile apropiate ci si pe alte meleaguri precum Polonia, Scotia, Irlanda, chiar India.

Cand puterile l-au slabit, anii batranetii atingandu-l, Dumnezeu i-a dat o boala scurta. Cuvintele sale au fost pline de rabdare si speranta: "Doamne! Vino si ajuta-ma!" Moartea l-a rapus la 27 septembrie 1660, la varsta de 79 ani. Pe fata sa i se putea citi o bucurie imensa si o mare multumire sufleteasca. Minunile din timpul vietii, dar si cele de mai apoi certifica faptul ca Vincentiu de Paul a fost cu adevarat un sfant binecuvantat cu duh apostolic.

FREDERIC OZANAM (1813 - 1853)

Viata sa:

  • Nascut la 23 aprilie 1813 in Milano;
  • Tatal: Jean – Antoine Ozanam, la inceput ofiter, apoi medic;
  • Mama: Marie Nantas, fiica unui comerciant;
  • Parintii au fost originari din Lyon unde s-au intors definitiv in 1815. Antoine Frederic este al cincilea copil din 14, din care au trait doar patru. Atmosfera familiara a fost cu multa caldura si traditie crestineasca;
  • 1822: Frederic este elev la College Royal din Lyon. Prin profesorul Legeay si in mod dessebit prin Abbe Noiriot (filozofie) a fost influentat convingator de gandirea religioasa si morala;
  • 1829: Frederic obtine bacalaureatul in filozofie;
  • 1829-1830: tatal sau doreste ca el sa studieze dreptul fapt ce-l determina sa faca practica la un avocat;
  • 1831: Frederic se inscrie la Facultatea de drept din Paris. El locuieste la fizicianul Andre Marie Ampere, cu fiul caruia, Jean Jacques, il leaga o prietenie pana la moarte.
  • 1833: Prima intalnire cu o Conferinta Caritas sub conducerea lui Emmanuel Bailly;
  • 1836: Frederic obtine doctoratul in drept, se intoarce la Lyon unde este angajat la judecatoria de prima instanta;
  • 1839: Incheierea studiului de filozofie si dizertatia despre "Dante si filozofie catolica in secolul XIII";
  • 1840: Frederic trece examenul de stat in filozofie ca cel mai bun din promotia sa;
  • 1841: Dupa moartea parintilor sai, ocupa postul de asistent stiintific al profesorului Claude Fauriel in domeniul stiintelor literare la Sorbonna. Se casatoreste cu Amelie Soulacroix, fiica rectorului Universitatii din Lyon. Din aceasta casatorie se naste fiica Marie;
  • 1846: De doi ani este profesor titular la Sorbonna si in apogeul carierii sale. Inceputul bolii care va duce la mortea sa. Inceputul unei calatorii care ar trebui sa-i imbunatateasca starea sanatatii sale, dar care are si un caracter cultural: Bretagne, Olanda, Spania, Italia, Anglia, Germania.
  • 1852: Din motive de sanatate, Frederic este obligat sa-si inceteze activitate;
  • 1853: Muribund se intoarce din Pisa acasa unde moare la data de 8 septembrie in Marsilia.

Schitarea portretului sau:

  • Manastirea lui Louis Janmot, prietenul sau din copilarie, a format caracterul  tanarului douazeci de ani si mai apoi a distinsului profesor universitar;
  • Nici o tresatura deosebita, inaltimea mijlocie, o statura tinereasca si subtirica, o imagine de fragilate. Parul dezordonat, pielea stravezie.
  • Fratele sau mentiona: "Priverea adanca, tinuta neglijenta." In asamblu: un vesnic tanar care se aseamana cu altii din aceeasi epoca "romantica" de atunci;
  • Portretul sau la patruzeci de ani il arata cu un profil fin, impodobit cu freza si barba, ramanand insa impresia de fragilitate;
  • Comtemporanii sai il caracterizeaza  in unanimate astfel: inteligenta si bunatatea ii lumineaza fata; ochii lui cenusii radiaza o anumita stralucie de emotie si inflacarare; sensibilitatea extrema; mare insufletire in gesticulatie; mare libertate si deschidere de spirit; O placere deosebita pentru si schimburi de pareri; o inzestrare deosebita pentru nenumarate si fidele prietenii;
  • Se poate vorbi in general despre o carisma personala;
  • O cultura universala si o curiozitate intelectuala;
  • Inca din tinerete, ideea de a realiza o opera mare in serviciul religiei catolice. Exercita o influenta mare aspura studentilor catolici. Frederic se mira singur ca "studentii doreau sa-l faca ca pe un conducator al lor din Franta".
  • Jean Guitton cuprinde totul daca spune urmatoarele cuvinte: "dar acest ceva este de cu totul alta natura si ordine. Mi se pare ca aici Ozanam ii depaseste pe semenii sai si chiar pe Lacordaire, astfel incadrandu-l intr-un domeniu pe care noi il denumim sfintenie."

Academicianul:

  • 1836: Dizertatia: "Dante si filozofie catolica din secolul XIII" prelucrata in 1845. Aceasta lucrare il prezinta pe Dante ca o expresie complecta a crestinismului pe triple planuri: al literaturii, al filozofie si al religiei. Prelegerile sale: "Adevarul crestinismului", "Studii comparative dintre continutul credintei crestine si invatatura morala antica" sustinute la Sorbonna au fost foarte mult apreciate;
  • 1847: Publicatii: "Civilizatia in secolul  V", "Civilizatia germana in perioda precrestina";
  • 1849: Publicatii: "Civilizatia crestina la franci";
  • 1852: Publicatii: "Poeti franciscani din Italia secolului XIII";
  • Toate aceste scrieri isi trag seva din izvoare istorice si in mai putina masura, din cele literare.
  • Acestei opere neterminate trebuie adaugate notitele de calatorie si corespondenta lui Frederic Ozanam, opera complecta urmand sa apara in curand.

Jurnalistul:

  • Cu Abbe Maret si Lacordaire, Ozanam a constituit in anul 1848 revista "Era noua". Telul noii publicatii a fost de a impaca poporul cu biserica si de a reintroduce spritul crestin in institutiile republicane.
  • Cele mai semnificative idei ale lui Ozanam au fost concepute in directia satisfacerii cerintelor dreptatii. Deoarece a prevazut puternice explozii sociale, el si-a dorit nespus de mult angrenarea clasei muncitoare in aceasta privinta. A aparat cu toata abnegatia biserica, trupul mistic, poporul lui Dumnezeu si mama crestinilor de aceia care s-au bucurat in acei ani de caderea bisericii in disgratie. El doreste sa impace credinta cu stiinta, religia cu politica precum si biserica cu libertatea. El  imbratiseaza ideile moderne si liberale ale lui Lamennais si-i admira pe Chateaubriand si Lamartine.
  • 1848: La presiunea prietenilor cadideaza la alegerile pentru Adunarea Nationala. Nu a fost ales, dar programul sau electoral foarte entuziast, este urmarea unei intuitii profetice care i-a permis sa prevada discrepanta din ce in ce mai profunda dintre cei puternice si cei slabi, dintre cei bogati si saraci.

Inceputurile ascociatiilor vincentiene:

A luat fiinta in urma confluentei a trei providente reale:

  • Asocierea a sase studenti catolici din provincie in "exilul" parisian, pentru a se opune provocarilor "Saint - Simon" – nistilor care reprosau crestinilor ca vorbesc in loc sa actioneze;
  • Intalnirea inlesnita de soarta cu Emmanuel Bailly de 40 ani, proprietarul si redactorul publicatiei "Tribuna catolica";
  • Intalnirea cu sora Rosalie Rendu, o vincentiana dintr-un cartier de saraci si sfaturile acesteia;

Telul asociatiilor sau al conferintelor precum se numesc acestea in intreaga lume, sunt:

  • Sa contribuie la unitatea de nezdruncinat a membrilor ei;
  • Sa exercite dragoste de idei si materializarea acestora prin intalniri personale cu saracii, in situatii individuale de urgenta.

La data de 23 aprilie 1833 se naste prima conferinta caritativa. La inceput s-au intalnit sase tineri impreuna cu unul mai in varsta: Emmanuel Bailly: Paul Lamache (23 ani), Felix Clave, August le Taillander, Jules Devaux (22 ani), Frederic Ozanam (20 ani), Francois Laillier (19 ani). Pana in toamana lui 1833, numarul membrilorconferintei s-a dublat, iar intr-un singur an a ajuns la 100. Prima conferinta din provincie ia fiinta in anul 1834 la Nimes urmandu-i exemplul Lyon, Nantes, Dijon, Toulouse si alte localitati. La sfarsitul anului 1835 functioneau 250 de conferinte. In anul 1837 conferintele numarau 400 de membrii.

La 4 februarie 1834, la propunerea lui Jean Leon Prevost., conferinta a fost subordonata patronajului Sfantului Vincentiu de Paul, spre marea satisfactie a domnului Baillay. Frederic Ozanam propune si patronajul Sfintei Feciorare Maria.

In februarie 1835, in urma situatiilor diferite cu care sa confruntau cartierele Parisului, se hotareste ca grupa din ce in ce mai numeroasa sa se imparta in doua conferinte. Astfel s-a nascut miscarea vincentiana, conferinta vincentiana!

O retea de dragoste care cuprinde lumea:

Intre 1842 - 1850 s-au infiintat conferinte la Roma, apoi in Belgia, Scotia, Irlanda si Anglia, iar mai tarziu in SUA, Mexic si Canada. Au urmat Germania. Olanda, Turcia, Elvetia, Austria, Polonia. Miscarea incepe sa se structureze, iau nastere structuri interne si regionale: consilii locale, provinciale si consilii centrale.

La 8 septembrie 1853, data cand moare Frederic Ozanam, functioneaza deja conferinte vincentiene in 17 tari.

  • in Europa (11 tari);
  • in Africa (2 tari: Algeria si Egipt);
  • in America (3 tari);
  • in Asia (o tara: Palestina);

Dupa primul razboi mondial, in anul 1918, Asociatia Conferintelor Vincentiene continua sa creasca formandu-se noi nuclee in China, Japania, Malaiezia, Indochina, Birmania, India, Ceylon, Madagascar.

In anul 1996, in Franta, Consiliul National numara 1100 de conferinte cu 14.000 membri, iar in Germania se numarau 300 de conferinte cu 5.000 du membri.

In prezent, 50.000 conferinte functioneaza in 130 tari numarand un numar de cca. 900.000 de membri dupa cum urmeaza:

  • Africa: 39 tari;
  • Asia: 22  tari;
  • America: 33 tari;
  • Europa: 27 tari.

Miscare spirituala cu caracter caritativ:

  • Conferinta vincentiana este in prezent o mare miscare laica in care conlucreaza barbati si femei, materializand un apostalat international al Caritasului si al actiunii sociale.
  • Dimensiunea sprituala ramane un pilon al angajamentului vincentian. Spritualitatea vincentiana isi gaseste izvorul in viata si credinta precum si inspiratia in putere si loialitate in rugaciune.
  • Frederic Ozanam a proclamat: "Sa realizare dragostea ceeace nu poate dreptatea". Conferintele pun toate resursele umane si materiale in slujba unei conlucrari stranse intre fortele publice si cele religioase cu gruparile locale, cu scopul de a indeparta cauzele nedreptatilor sociale si sa dezvolte planuri institutionalizate pe diferite planuri.
  • Vincentianul gaseste succesul angajamentului sau in prestarile de servicii personale, directe totale si permanente in slujba celor defavorizati din diferite motive. El umple neajunsurile cu  DRAGOSTEA NECONDITIONATA!

   Free Webhosting & Design  by Netex Consulting www.netex.ro

Copyright © 2000 Uniunea Asociatiilor Caritative "Sf. Vincentiu de Paul" din Romania