Pe 25 ianuarie se împlinesc 400 de ani de la primele misiuni populare ale sfântului Vincențiu de Paul în localitatea Folleville, unde a descoperit sărăcia spirituală a persoanelor de la sate.
Sfântul Vincențiu de Paul s-a născut în anul 1581 în Franța. Copilăria și-a petrecut-o ajutându-și părinții la munca câmpului și la creșterea animalelor, văzând astfel sărăcia mai întâi din interior, în familia sa.
La 14 ani, împreună cu tatăl său, realizează că una dintre căile de urmat este preoția și studiază la Colegiul Franciscan. În anul 1600, la vârsta de 19 ani, este sfințit preot și își continuă studiile la Toulouse. După ce termină studiile și își ia bacalaureatul în teologie, face câteva călătorii la Roma, Bordeaux și Marsillia. În anul 1612 este numit paroh la Clichy unde își regăsește echilibrul și vocația; deși este preot de doisprezece ani, practic pentru prima dată se află în mijlocul oamenilor.
În anul 1613 este numit perceptor la familia Gondy și astfel ajunge să trăiască într-o familie înstărită, dar acest lucru nu-i aduce liniștea ci, dimpotrivă, urmează pentru el patru ani de frământări și îndoieli, timp în care Dumnezeu îi scoate în cale persoane care l-au sprijinit spiritual: părintele Berulle l-a ajutat să crească în spiritualitate, Andre Duval, profesor de teologie la Sorbona, a fost sfătuitorul acestuia, iar întâlnirea sfântului Francisc de Salle i-a marcat trăirea în credință.
La începutul anului 1617, când sfântul Vincențiu de Paul încă era perceptor la familia Gondi, a fost chemat la căpătâiul unui muribund. L-a spovedit și, după această mărturisire generală, și-a dat seama cât de puțin era cunoscut Dumnezeu în acele locuri. Doamna Gondi, care era de față, a exclamat: Ah! Domnule Vincențiu, câte suflete se pierd! Ce remediu există pentru aceasta? La îndemnul acestei doamne, el ține o predică în biserica de la Folleville pentru a-i sfătui insistent pe locuitori să facă o spovadă generală. Participarea fiind numeroasa, a mai fost nevoie de preoți pentru ca toți să fie ascultați; astfel, au fost chemați părinții Iezuiți să vină în ajutor. Sfântul Vincețiu scrie mai târziu: ,,Și iată prima predică a Misiunii și succesul pe care Dumnezeu i l-a dat, în ziua Convertirii Sfântului Paul, ceea ce Dumnezeu nu a făcut fără un anumit plan într-o asemenea zi.”(XI, 4-5)
După predicile din Follevile, doamna Gondi a dezvoltat un plan de misiuni periodice de predicare pe proprietățile sale. Sfântul Vincențiu era tulburat de abandonarea spirituală a săracului de către Biserică și de către preoți și, la îndemnul doamnei de Gondi, acesta formează echipe de preoți pentru a organiza misiuni populare cu scopul trezirii spirituale a țăranilor. În aprilie 1625 a fost fondată Congregația Misiunii, iar în septembrie 1626 a fost semnat Actul de asociere de către primii patru confrați misionari. Sfântul Vincențiu spune despre misionari:,,Un misionar – un adevărat misionar - este un om al lui Dumnezeu, unul umplut cu Duhul lui Dumnezeu”. (XI: 191).
1617 a fost pentru sfântul Vincențiu de Paul un an decisiv, când totul s-a schimbat în viața lui, un an al convertirii. La Folleville a fost întâlnirea cu sărăcia spirituală a săracului, în august, la Chatillon, în același an, descoperă sărăcia materială.
În 1628, la vârsta de 48 de ani, sfântul Vincențiu de Paul a început să organizeze sesiuni de formare pentru cei care urmau să fie sfințiți preoți, incluzând cursuri despre adevărurile credinței creștine, teologie morală și formare practică în ritualul liturghiei și administrarea Sacramentelor.
În 1633, la 53 de ani, el a constituit Conferințele de marți, evenimente săptămânale dedicate preoților diecezani: aceștia se întâlneau în fiecare marți, dedicându-se rugăciunii, reflecțiilor și ascultării sfântului Vincențiu. La aceste întâlniri au participat 22 de viitori episcopi; mai mult de 12.000 de preoți au stat în casa sfântulului Vincențiu în timpul vieții lui, iar peste 400 de preoți au terminat seminarul vincențian. De fapt, până la sfârșitul secolului al XVII-lea, vincențienii conduceau 42% dintre seminariile din Franța.
În 1643, la moartea regelui Louis XIII, când regina Ana a Austriei a preluat puterea Franței, el a fost numit membru al Consiliului Conștiinței. În această poziție, sfântul Vincențiu a influențat mult deciziile asupra preoților diecezani și asupra viitorilor episcopi.
Munca lui de formare a preoților a continuat și după ce Sfântul Vincențiu trecuse de 60 de ani. Seminariile coordonate de el erau centrate pe formarea spirituală, formarea în conținut liturgic și pregătirea pentru ascultarea spovezilor (seminariile nu erau școli de filozofie și teologie, aceasta fiind munca universităților). Timpul petrecut în afara seminarului era folosit pentru a-i însoți pe preoții și frații vincențieni în munca de misiuni în parohii. Sfântul Vincețiu spunea: ,,Vocația noastră este deci o continuare a vocației sale…a-L face cunoscut pe Dumnezeu săracilor, a vesti pe Isus Cristos, a le spune că Împărăția cerurilor este aproape și că este pentru săraci. O! Ce lucru măreț este acesta!”(XII, 80).
Congregația misiunii se extinde din ce în ce mai mult - în 1660 avea 426 de preoți și 196 de frați, iar în 1636 misionarii au în grijă de seminariile din Paris și se extind în toată lumea (Italia în 1642, Tunisia în 1645, Algeria și Irlanda în 1646, Madagascar în 1648, Polonia în 1651), predicând într-un ritm continuu în parohii (aproximativ 140 de misiuni între 1625-1632 și aproximativ 700 între 1642-1660, numai în casa sf. Lazar). În prezent, Congregația Misiunii are 3889 de preoți și frați în 47 de Provincii care servesc în 86 de țări.
Ana Doboș
